Foto: Julie de Waroquier

21 v2

Ce dor mi-a fost de tine !

Nu ne-am mai văzut demult, așa-i ?

Ce-am mai făcut ?

Am urmat ai vântului pași

Pribegind între gând şi vorbă.

Am atins al luminii glas

Prin stropii de rouă căzuți

Pe fruntea-mi larg deschisă.

Timpul l-am îndoit

Resetând foșnetul frunzelor

Ca să te ating din nou,

Suflet drag.

2
Foto: santabanta.com

De nerostit

Azi, îmi dau voie

Să gust din răgazul ascuns

În stropii de ploaie.

Azi, pot liniștea s-o ating

Cu sufletul larg deschis.

Azi, nu mi-e teamă

Căci pot să văd

Cum iarba înflorește cântând

Sub a Soarelui zâmbet.

Azi, sunt iarăși eu

Aprinsă în cuvinte de nerostit.

2
Foto: Randy Scott Slavin

Sfărâmarea Cercului

Dezrădăcinându-mi depărtările

Adierea adâncului tău mă absoarbe

Înspre întunecimea gândului spân.

Răcoarea malului mă aruncă

În strânsoarea blândă a vântului.

Am ajuns sau încă suntem deasupra norilor?

Mă întreb pe mine însămi și, deodată,

Spumoasă vraja lor se prelinge

Pe tărâmul fără țărmuri,

Unde copacii își țes veșnic veștmânt.

Foto: Takashi Suzuki

Lumina din Mugur

Neauzit, tot mai aproape

Veșnicul cerc revine

Înlănțuind nemărginirea toată

A oamenilor întunecați de gânduri

Pe fruntea-mi înclinată

Soarele răsare parfumat

Fereastra freamătă adâncimi întoarse

Precum o dimineață în plină primăvară

Ramul înfrunzește surâzând

În lumina din mugur.

Foto: hdwallpaperspics.net

Cei ce vin

Ecoul conștiinței noastre

Pare de nedescifrat

Când nevăzutul se arată

În vuietul surd

Al scoicii, casă a celor ce vin.

Căci n-au plecat vreodată

Dintr-al nostru trecut, prezent și viitor.

Când doar tu știi ce va fi mâine,

Ce vei alege azi?

Foto: Claudia McKinney

21

Ziua ce se așază

Ca să rămână

Curge pe contrasens

Alunecând pe gându-mi nins

De un adânc crepuscul

Azi, întoarsă cu fața înspre mine

La nesfârșit

Taina Crinului cu spini

Mă mângâie

Zgâindu-se la Timp.

1 2 18