Toate articolele din categoria: Erezii stelare

Foto: Foto: Milan Malovrh

Olimpiada

Sacrificii deşarte

Şi ger pătrunzător

Te obosesc peste măsură

Şi aştepţi o clipă

Ca să te plictiseşti să mai stai

Alergi pe o pistă fără de sfârşit

Şi nu te mai opreşti

Până-n Rai

Unde-o fi el

Aici, mai departe sau nicăieri.

Foto: Mary Roux

Basm

Să vezi o poezie derulându-se-n faţa ta

Să-i simţi şi tu suflarea

Şi-atât de mult să vrei

Să-i pătrunzi muzica, ce-ţi străpunge pielea

Şi să mai simţi, că poţi zbura

Ca gândul neîngrădit, că poţi păşi

Pe apa vârtej în cascadă

Fără a te uda în urcarea-ţi mută

Apoi să guşti din coroana-i de spini

Şi să adormi în aburi dulci de seară

Şi sufletu-ţi să urle în deşert

Ca să audă o lume,

Că tu cunoşti şi frunze şi petale

Şi totuşi, fiecare val te doare,

Iar bucata de măr

Oprită-n gâtu-ţi din greşeală

Îţi incomodează cântul răvăşit de mare

Şi ca s-o-nghiţi agale,

Tu sorbi întreg destinul verde

Din paharul fără fund

Creat de ielele de ceară în amurg

Şi te arunci printre norii

Muntelui înălţat în zori de mâna ta

Căci eşti şi tigru şi dragon

Un biet nemuritor.

Foto: Elena Kalis

Scafandru în Groapa Marianelor

Plumb topit, apă sărată

O lună îngheţată

Ger unduitor, mers istovitor

Pe Calea Lactee

Un univers interzis

Eternul pribeag, caută răspuns

Cercetând contraste

Nu vede că tot, e doar un cuvant

Prăfuit de vânt

De timpuri uitate, rătăcite toate

Încât nici Creatorul

Nu le-a mai găsit.

Foto: Maxine Dugenet

Albastru

Feeric de albastru

Se prelinge-n odaie

O undă de iubire

Ce-mi mângâie obrazul

Albastru de armonic

Răsună o melodie

Un sunet de cristale

Ce ţes pentru fereastră

Un gând de nemurire.

Foto: Autor anonim

Erezii Stelare

Lumina care nu se vede

Pluteşte în inconştientul a ceea ce ar fi putut fi

Amnezie stelară a universului meu

Centrează-ţi angoasa spre amintirile

Ce au fost încătuşate de gaura neagră

A timpului efemer

Explozie solară în gânduri încinse

De-atâta ardoare

Pornită din seva cercului de foc

Arată-te azi şi nu mâine

Când s-ar putea să fiu doar pulbere

Vino prin ploaia de stele

Aruncă-te-n Calea Lactee a lumii paralele

În care omul ajunge să frângă

Şi ultima fărâmă de necunoscut.

Foto: Aitor Renteria

Supa de miel

Amalgam în rădăcina ochiului

În vreme ce îţi pierzi luciul fugind

Tulpina îţi creşte

Apoi, trecând pe rând prin cuptor

Şi fiert în aburi, ameţit cu vin

Te sustragi clipei şi vezi

Dincolo de ieri, dincolo de azi

Iar mâine când te vei trezi

Vei gusta din supa de miel.

1 2 6