Ioana Anamaria POP, „Erezii stelare”, poeme, Editura „Eurotip”, 2012 – Cupa fără fund a poeziei

Volumul de debut al Ioanei Anamaria Pop cuprinde 60 de poezii scrise pe cînd era la liceul de filologie şi la facultatea de filosofie, premiate la concursul de literatură din Cicîrlău în 2004 şi tipărite abia cum, cînd autoarea împlineşte 30 de ani.

Ioana moşteneşte privirea spiritualizantă a tatălui său, preotul şi poetul Gheorghe Pop, dar îl depăşeşte şi reuşeşte să-şi bricoleze o geografie proprie, să-şi „fabrice” o altă natură, la fel de tainică, dar mai inteligibilă pentru că porneşte din intelect, paralelă cu cea convenţională, alcătuită din „fantezii care ocolesc realul”, rezultînd un univers livresc ce tînjeşte după „copilăria fără sfîrşit”.

Creşte din această dualitate finit/infinit o poezie lucidă şi inteligentă, grav-ironică, neîncrezătoare, în care caută adevărul ascuns în sine, pe care nu-l zăreşte, dar îl atinge… Prin acest joc intelectual, reuşeşte să exprime totul artistic, avînd în palmă doar nimicul material, să simtă spinul din crin, sufletul istovit de aşteptarea dintre apus şi răsărit. Este ca Adam în prima lui seară, vede soarele apunînd şi se teme că nu va mai răsări mîine dimineaţă şi în a doua seară păţeşte la fel… Nici din visul poeziei nu te trezeşti, creaţia este suprafirească şi plină de bezne, în care plonjezi „ca un scafandru în groapa Marianelor”.

Ideile seduc poetul, „biet nemuritor” ce iese pe ploaie în grădină şi caută să înţeleagă unde se duce apa. Elanul său se frînge mereu, noaptea înjugă ziua, setea sa de ireal ar putea fi potolită doar înghiţind un ocean de apă cu sare şi nici atunci, iubirea sa de ficţiuni are coaja tare peste miezul dulce de nucă.

Valurile poemului încremenesc în ceaşca de ceai neîndulcit şi autorul nu se recunoaşte privindu-se în oglinda lichidă şi bea licorarea amară din cupa fără fund. Timpul prezent n-are relevanţă, este tăiat în bucăţi şi aruncat în mare la peşti, abia mîine mereu mîine va gusta din „supa de miel” a realităţii, semnul înţelepciunii la care a ajuns.

Poezia Ioanei Anamaria Pop este originală, cuprinde poeme şi versuri memorabile, locurile comune fiind mixate în ereziile-conflictele cu alean filosofico-metafizic. Ţinem cont de poezia Ioanei, o autoare pe care ne putem baza că ştie ce face.

Autor: N. GOJA

Postează un comentariu