Foto: Randy Scott Slavin

Sfărâmarea Cercului

Dezrădăcinându-mi depărtările

Adierea adâncului tău mă absoarbe

Înspre întunecimea gândului spân.

Răcoarea malului mă aruncă

În strânsoarea blândă a vântului.

Am ajuns sau încă suntem deasupra norilor?

Mă întreb pe mine însămi și, deodată,

Spumoasă vraja lor se prelinge

Pe tărâmul fără țărmuri,

Unde copacii își țes veșnic veștmânt.

  • Elena7 months ago

    Felicitări, Ioana !
    Îţi multumesc pentru poeziile frumoase cu care ne răsfeţi şi mângâi.
    Mă bucur că ai revenit cu forţe proaspete !

  • iP7 months ago

    Mulțumesc, Elena !
    Și eu mă bucur să revin cu noi creații pe care să le împărtășesc cu cei ce iubesc poezia.