Cafea cu fulgi de nea

Iarna are nevoie de mine

Ca să-i încălzesc mersu-i nemuritor

Fulgii de nea să-i adun

În ceașca-mi cu cafea fierbinte

Făgăduindu-le veșnicia

Spațiul fără de margini

Mi-e de ajuns

Când orele de plumb

Se scurg în sens invers

Dorul de fereastră agonizează

Încremenit în Decembrie

Trezindu-se-n visul aprins

Din preaplinul iubirii desprins.