Dârzenie sărată

Când din aripi bat

Secunda visează

Alunecând pe creasta valului sărat

Încremenește, gândindu-se

La cireșul de mai

Cu florile-i scăldate în roua dimineții

Și-atât de mult aș vrea

Să fiu și eu în visu-i

Să râd de-al veșniciei glas

Ce dârz privește-n ochi

Tot Universul.