

Când din aripi bat
Secunda visează
Alunecând pe creasta valului sărat
Încremenește, gândindu-se
La cireșul de mai
Cu florile-i scăldate în roua dimineții
Și-atât de mult aș vrea
Să fiu și eu în visu-i
Să râd de-al veșniciei glas
Ce dârz privește-n ochi
Tot Universul.