Devenire

Dorul se perindă prin odaie

În veștmânt de stele îmbrăcat

De jur împrejur cuvintele tac,

Luminându-i calea.

Adâncimea-mi întoarsă pornește sfios

Înspre fereastra deschisă,

Întunericul fremătând se aprinde

Șoptind: du-te să fii tu însăți!