Lumina care nu se vede

Pluteşte în inconştientul a ceea ce ar fi putut fi

Amnezie stelară a universului meu

Centrează-ţi angoasa spre amintirile

Ce au fost încătuşate de gaura neagră

A timpului efemer

Explozie solară în gânduri încinse

De-atâta ardoare

Pornită din seva cercului de foc

Arată-te azi şi nu mâine

Când s-ar putea să fiu doar pulbere

Vino prin ploaia de stele

Aruncă-te-n Calea Lactee a lumii paralele

În care omul ajunge să frângă

Şi ultima fărâmă de necunoscut.