Spectral
Cuminte lumina se îmbracă
În veștmânt pastel.
Vântul își perindă liniștea
Prin vuietul surd al zilei de ieri.
Vezi invizibilul?
M-a întrebat al vieții trunchi.
Da, i-am răspuns.
E chiar aici,
Veșnic în frunzele tale ascuns.
Ilustraţia: Samuel Gray
Deschide ușa
Lasă ploaia să se verse
În sufletu-ți cascadă,
Lumina copilăriei să-ți inunde
Rădăcinile desprinse,
Deschide ușa și simte cu ochii minții
Mireasma florilor de tei,
De dor, timpul s-a așezat la masa ta,
Aducându-și aminte cine este.
Ilustraţia: IBP
Reveria Castanilor
În vis de om visat-am
Cum doi castani goi,
Trecând în pas alert
La nord de umbra-mi plină,
Au eliberat vântul ce era închis
Între dealurile surde
De la atâta liniște.
Prin privirea-mi verde,
Orizont al dorinței cu spini,
Au început să alerge pe loc.
Rostogolind frunzele,
S-au îmbrăcat cu al meu surâs
Ridicând înaintea cerului
Un vârtej de cuvinte.
Fremătând lumină
Au uimit soarele însetat
Înfingându-și rădăcinile
În propriul lor gând.
Ilustraţia: Takashi Suzuki
Într-un Aprilie
Dezlegat-am vântul
Și l-am lăsat s-alerge
Înspre ziua plină
Al cărei murmur
Se trezește în amurg.
Aflat-am că încă neumbriți
Sunt ochii mei,
De depărtarea dintre stele,
Acolo unde lumina veghează
Al nopții veșnic crug.
Ilustraţia: Sugeng Sutanto
Chintesență
Ziua mustește dulce
Sub a norilor vrajă
E același soare blând
Ca-n fiecare dimineață
M-ademenești din nou
Cu miresme de trandafiri
Ca să culeg tulpini cu spini
Apoi, e noapte iar
Și drumurile-s lungi
Dar noi călătorii încep atunci
Deodată, privirea-mi se deschide
Și te văd, lumină din mugur
Să mă găsești, cum ai știut?
Eu, m-am ascuns.