Când mugurii înverziți

Se-ntorc acasă

Ferestrele bat din aripi

Înălțându-și dorul

Adâncu-mi se-nfioară

Vibrând pentru a treisprezecea oară

Într-un singur acord

Nemăsurat de către timp

Cu privirea desfrunzită

Târziul se-ndepărtează

De necuprinsul nostru

Căci nu-i destul de nemuritor

Al șoaptei ecou

Ți-am spus azi?