Bol de sticlă transparentă

Confecţionat din praf cu suflare divină

Ars îndelung în cuptorul serii

Cu iris albastru de stele ornate

Şi cu creste de munţi de iubire

Cameleon în curcubeul din sine

Puternic, dar casant precum valul

Ce spumegând, inevitabil înghite amarul

Şi când, în sfârşit ajunge la mal

Se sparge cu sunet

În cioburi de vis

Ce se înfig adânc

În nisipul deşert

Şi un strop de regret se sileşte s-azvârle

În sens opus, către ziua eternă

Din cealaltă lume.