La marginea sufletului
Omul când iubeşte
Se transformă în lumină
Iar ecoul său
Devine un răspuns
Pe care îl măsoară
La fiecare răsărit
Şi la fiecare apus
Creând tăcerea –
Vorbă înţeleaptă –
Aflată la marginea sufletului.
Ilustraţia: Autor anonim
Etern Mister
De unde atâta lumină
Când întuneric este peste tot
Şi oare cum în plin deşert
Se naşte pământ roditor
Misterul are farmec nedezvăluindu-l
Şi am să caut mereu
Acel adevăr ascuns
În propria-mi grădină
De nepătruns.
Ilustraţia: Autor anonim
Afirmaţii
Adevărat că ziua e prea scurtă
Fals că noapte-ar fi prea neagră
Adevărat că eşti aici, acum
Fals că ştii ce-ai fost şi unde
Adevărat c-ai vrea să crezi
Fals că ai fi crezut vreodată
Adevărat că poţi gândi uimirea
Pe care falsul nu o neagă.
Ilustraţia: Autor anonim
Decodificare
Te-ai întrebat vreodată
De ce nu poţi să vezi
Mai departe de aici
De ce nu ştii ce va fi mâine
De ce-ai uitat ce-a fost demult
Prea multe întrebări
Cu răspunsuri monotone
Ce-n timp vor fi clonate
Alterându-li-se materialul genetic
E simplu
Eu pot să vad până unde vreau
Infinitul există
Pentru că eu îl gândesc.
Ilustraţia: Autor anonim
Alea iacta est
Aud cum picură armonic
Pilitură de necunoscut
Care aprinzându-se-n haos
Spulberă esenţa de soare
Iar eu mă aşez agale
La masa tăcerii
Unde savurez păpădii în reluare
Şi-mi potolesc setea
Înghiţind un ocean de sare.
Ilustraţia: Autor anonim
Lapte de păpădie
Angelic e zborul privirii albastre
Ce-o azvârle-n cerc ochiul tău
Demonic şi rece îţi este pasul
Ce-armonic răsună pe drumul de apă
Din gheaţă subţire, murdară, opacă
Şi firul de praf ce-ţi răpeşte gândul
Cu vorbe violete te cheamă
Pe drumul spre zarea azură
Din ceaţă din lapte de păpădie
Însă îţi cere imensa simbrie
Să-i dai lumina şi apa cea vie.