Alea iacta est

Aud cum picură armonic

Pilitură de necunoscut

Care aprinzându-se-n haos

Spulberă esenţa de soare

Iar eu mă aşez agale

La masa tăcerii

Unde savurez păpădii în reluare

Şi-mi potolesc setea

Înghiţind un ocean de sare.