Surâzând plin, azi,

Înspre tine mă întorc.

Sub a ta rază,

Adâncimea apei

Se-ascunde de al meu pas,

Înălțând cerul, prin tine,

Pădurea înmiresmată

Prinde rădăcini în lumină.

O, cum rupi tu tăcerea,

Dansând cu al meu glas !

Ce dor mi-a fost de tine !

Nu ne-am mai văzut demult, așa-i ?

Ce-am mai făcut ?

Am urmat ai vântului pași

Pribegind între gând şi vorbă.

Am atins al luminii glas

Prin stropii de rouă căzuți

Pe fruntea-mi larg deschisă.

Timpul l-am îndoit

Resetând foșnetul frunzelor

Ca să te ating din nou,

Suflet drag.

Ziua ce se așază

Ca să rămână

Curge pe contrasens

Alunecând pe gându-mi nins

De un adânc crepuscul

Azi, întoarsă cu fața înspre mine

La nesfârșit

Taina Crinului cu spini

Mă mângâie

Zgâindu-se la Timp.