

Ce dor mi-a fost de tine !
Nu ne-am mai văzut demult, așa-i ?
Ce-am mai făcut ?
Am urmat ai vântului pași
Pribegind între gând şi vorbă.
Am atins al luminii glas
Prin stropii de rouă căzuți
Pe fruntea-mi larg deschisă.
Timpul l-am îndoit
Resetând foșnetul frunzelor
Ca să te ating din nou,
Suflet drag.