Apa care uită

Se adună în fântâna

Din spatele grădinii mele.

Curge picătură cu picătură,

Umplând paharul primit în dar

Într-o zi de August,

Ca atunci când mi se face sete

De la atâta arșiță,

Să pot să beau pe săturate

Devenind eu însămi.