Legământul de rouă
Plutesc și viața-i vis
Căci m-am eliberat
Din cercul nopții
Dar încotro mă-ndrept
Eu nu știu
Știu doar că îmi doresc
Soarele meu să mă-ncălzești
Cu mângâierea vieții
Și astfel te voi găsi
Așteptându-mă în roua dimineții.
Plutesc și viața-i vis
Căci m-am eliberat
Din cercul nopții
Dar încotro mă-ndrept
Eu nu știu
Știu doar că îmi doresc
Soarele meu să mă-ncălzești
Cu mângâierea vieții
Și astfel te voi găsi
Așteptându-mă în roua dimineții.
Aș vrea să cred
Că tot ce pare a fi
Este miez hrănitor
Pentru sufletele
Care aievea vâslesc
Prin frumos, evadând
Din al limitei clește.
Acoperit de frunze
Timpul pare nemișcat
Ticăitul secundelor nu se mai aude
Doar paginile rupte
Care cad din cartea vieții
Așteptând să fie învelite
Cu plapuma caldă a zăpezii.
Pribegind nesfârșit
Pe aceleași cărări
Aud vuietul liniștii
În stropii de ploaie
Septembrie e mereu același
Și totodată altfel
Amintirile-mi devin fade
Cad una câte una
Pe asfaltul umed și rece
Călcate în picioare
În negura vremii dispar
Risipindu-se ceața
Tot ce mi-a mai rămas
Am ascuns în frunza de arțar.
Plouă cu gust de toamnă
Lumina se ascunde după bec
Eul tresaltă arămiu printre frunze
Ȋnfingându-se în verdele dulce
Al primei dimineți
Din vara ce-a trecut.
Fiecare gând îl auzi mai aprins
Atunci când închizi ochii
Pentru a te cunoaște mai bine
Fiecare sunet îl simți
Altfel de fiecare dată
Încercând să te descoperi
Sentimentele se luptă
Că să înțelegi
Că nu vei ști complet niciodată
Cum ai fost, cum ești
Sau cum vei fi.