Gnothi seauton
Am ales să privesc înainte
Visul violet să-l caut
Până dincolo de cuvinte
Iată acum, pământul se desprinde
Invocând uimirea toată
Își înalță rădăcinile
Ca eu să-i pot cuprinde
Nemărginirea.
Ilustraţia: Kristina Krah
Am ales să privesc înainte
Visul violet să-l caut
Până dincolo de cuvinte
Iată acum, pământul se desprinde
Invocând uimirea toată
Își înalță rădăcinile
Ca eu să-i pot cuprinde
Nemărginirea.
Ilustraţia: Dimitar Lazarov
Plutesc și viața-i vis
Căci m-am eliberat
Din cercul nopții
Dar încotro mă-ndrept
Eu nu știu
Știu doar că îmi doresc
Soarele meu să mă-ncălzești
Cu mângâierea vieții
Și astfel te voi găsi
Așteptându-mă în roua dimineții.
Ilustraţia: Autor anonim
Aș vrea să cred
Că tot ce pare a fi
Este miez hrănitor
Pentru sufletele
Care aievea vâslesc
Prin frumos, evadând
Din al limitei clește.
Ilustraţia: Autor anonim
Acoperit de frunze
Timpul pare nemișcat
Ticăitul secundelor nu se mai aude
Doar paginile rupte
Care cad din cartea vieții
Așteptând să fie învelite
Cu plapuma caldă a zăpezii.
Ilustraţia: Autor anonim
Pribegind nesfârșit
Pe aceleași cărări
Aud vuietul liniștii
În stropii de ploaie
Septembrie e mereu același
Și totodată altfel
Amintirile-mi devin fade
Cad una câte una
Pe asfaltul umed și rece
Călcate în picioare
În negura vremii dispar
Risipindu-se ceața
Tot ce mi-a mai rămas
Am ascuns în frunza de arțar.
Ilustraţia: Susan Elise Shiebler
Plouă cu gust de toamnă
Lumina se ascunde după bec
Eul tresaltă arămiu printre frunze
Ȋnfingându-se în verdele dulce
Al primei dimineți
Din vara ce-a trecut.