Frunza de arțar

Pribegind nesfârșit

Pe aceleași cărări

Aud vuietul liniștii

În stropii de ploaie

Septembrie e mereu același

Și totodată altfel

Amintirile-mi devin fade

Cad una câte una

Pe asfaltul umed și rece

Călcate în picioare

În negura vremii dispar

Risipindu-se ceața

Tot ce mi-a mai rămas

Am ascuns în frunza de arțar.