Şi dacă nori de îngeri negri

Se abat asupră-ţi

Furtună strecurând

În sufletul tău cald

Alungă liniştea cea surdă

A umbrelor căzute pe altar

Trezeşte leul care doarme

Şi nu-l privi pe om în ochii-i

Ce lăcrimează limite avare

“Ridică puţin capul

Şi priveşte cerul,

E plin de stele!”