Peremptoriu
Aud iarba cum creşte
Lumina o simt în miez de noapte
Nimicul se transformă într-un fluture
Ce va renaște zi de zi
Mai frumos, mai albastru
Căci azi, afară e aproape
Și-năuntru prea departe.
Ilustraţia: Aitor Renteria
Aud iarba cum creşte
Lumina o simt în miez de noapte
Nimicul se transformă într-un fluture
Ce va renaște zi de zi
Mai frumos, mai albastru
Căci azi, afară e aproape
Și-năuntru prea departe.
Ilustraţia: Bernard Moncet
Se aprinde luna-n miere
Topindu-se ceara
Acestei lumi himere
Se aude noaptea-n stele
Dans albastru de durere
Spumegând în valuri dese
O angoasă a unui rege
Ai zărit malul?
Nu, dar l-am atins.
Ilustraţia: Autor anonim
Am venit fără să cer
Voi pleca fără să fiu întrebată
Sunt eu aici
Dincolo tot eu sunt
Şi-n toate universurile paralele
Sunt aceeaşi
E timp destul
De vei lupta
Vei putea pierde
De nu lupţi
Ai pierdut deja.
Ilustraţia: Autor anonim
Un fir de praf ce tulbură ochii minţii
Înjugă în trudă noaptea lângă zi
La care anume gând să mă opresc?
Prăpăd în soare, rouă-nsângerată
Trecut glorios, pe lună o pată
Căci astrul cel umed ce domneşte peste ape
S-a-ntunecat de moarte în eclipsă
Miroase a sfârşit, dar care-i începutul
În cuget m-am luptat cu firea
Şi cu o cernită bucurie
“Dăruind am dobândit.”
Ilustraţia: Autor anonim
Cântecul apelor te cheamă
Cu mireasmă de liliac mov
Spre a vă uni inteligent în albastru
Doreşte să pătrunzi în camera încuiată
Când cheia e la el
Şi-ai descoperit că adevărul a fost mereu
În faţa noastră ca să nu-l vedem
Şi a crezut că îi vei rămâne fidel
Însă prin ceea ce eşti, involuntar
Din creanga tânără
Ai lăsat să cadă o frunză
Pe care ai impregnat
Ce ochii tăi văzut-au dincolo
Compunând o melodie al cărui sunet
L-ai ascuns într-o cometă cenuşie
Ce încă n-a ajuns la destinatar.