Necuprinsul
Tăcerea imaginii din fața mea
Se așează la masă
Ca să stea de vorbă
Cu Timpul desenat de mâna-mi stângă.
Pe verticală, sufletu-mi
Se scaldă în peisajul alb
Ascultându-i muzica metamorfozată
În cealaltă parte a văzduhului.
O clipire din gene,
Și am lăsat cerul să crească deasupră-mi
Creând spațiu necuprinsului.