Dulceața Amarului

Căldura pâinii proaspăt coapte

Are puterea de a desluși nimicul.

Între pământ și cer,

Ca vinul într-o zi de mai,

Se limpezește Timpul.

Ce-a mai rămas, îl întreb eu,

Din miezul nucii tale?

Doar dulceața, răspunse el,

Ca să întregesc amarul.