

Pajiștea verde pe care calc
Desculță zi de zi,
Am ascuns-o adânc
În gândurile-mi stol.
Pe umerii ei, înmugurirea,
Zgomotos apasă
Cu greutatea apei de izvor.
Foamea de vise
Îi deschide pământului porii,
Prin mângâierea crengilor
Seva urcă în arbori,
Vestind nemărginirea.