Visul din Grădină

Pajiștea verde pe care calc

Desculță zi de zi,

Am ascuns-o adânc

În gândurile-mi stol.

Pe umerii ei, înmugurirea,

Zgomotos apasă

Cu greutatea apei de izvor.

Foamea de vise

Îi deschide pământului porii,

Prin mângâierea crengilor

Seva urcă în arbori,

Vestind nemărginirea.