Déjà-Vu
Astă vară, când ne-am văzut
Pe malul drept al lacului,
Unde peștii zboară s-alunge
A vântului boare cu raze de soare,
Uitându-mă prin apă,
Mi-am dat seama
Că nu mi-am dat seama
C-aveai pleoapa stângă
De gheață flămândă.
Ilustraţia: IBP
21 v4
Incandescent se sfarmă azi
Al nopții abis.
Sub pasul greu al umbrei,
Pământul crapă din uitare.
Focu-mi sfârâie vârtej,
Uitându-se lung
După stropii tandri,
Ai ploii de vară.
Iar în acel moment,
Prin ochii tăi, cerul clipeşte
Sublime flori care se nasc,
Din albe necuvinte.
Ilustraţia: Takashi Suzuki
Într-un Aprilie
Dezlegat-am vântul
Și l-am lăsat s-alerge
Înspre ziua plină
Al cărei murmur
Se trezește în amurg.
Aflat-am că încă neumbriți
Sunt ochii mei,
De depărtarea dintre stele,
Acolo unde lumina veghează
Al nopții veșnic crug.
Ilustraţia: Paolo Lazzarotti
21 v3
Surâzând plin, azi,
Înspre tine mă întorc.
Sub a ta rază,
Adâncimea apei
Se-ascunde de al meu pas,
Înălțând cerul, prin tine,
Pădurea înmiresmată
Prinde rădăcini în lumină.
O, cum rupi tu tăcerea,
Dansând cu al meu glas !
Ilustraţia: desktopnexus.com
Casa din copac
E același cer oare,
O limpede nesfârșire izvorâtă
Din fântâna munților de sticlă ?
Sau e un altul, ce-aleargă norii cenușii
În zarea zbuciumată ?
Nedumerită fiind, am desprins
Al vântului verde din cercul de rouă.
Tu, prieten drag, spune-mi: e același cer ?
E același, îmbrăcat cu stelele dintâi,
Țesut din depărtări adânci și calma strălucire
A soarelui care apune ?
Sau e altul, cu aripi uriașe,
Vâslind în larg neobosit ?
Adu-ți aminte de casa din copac
Ca să-nțelegi de ce murmură izvorul.
Și vei ști care e cerul tău, cel neschimbat.
Ilustraţia: Olga Shvartsur
Andante
De-ar fi să fii în zbor
Către miezul dulce al lumii pastel,
Ce-ai face ?
Ai desena cai verzi și unicorni roz cu gândul ?
Sau ai modela din lut încins al vieții tremur ?
De-ar fi să vii în sens invers
Spre-al mării albastru glas,
Ce-ai face ?
I-ai îmbrățișa valul turcoaz
Sorbind din spuma-i caldă ?
Sau ai păși pe coama lui sărată
Îndoind secunda ?