Fantezii violete

Cântecul apelor te cheamă

Cu mireasmă de liliac mov

Spre a vă uni inteligent în albastru

Doreşte să pătrunzi în camera încuiată

Când cheia e la el

Şi-ai descoperit că adevărul a fost mereu

În faţa noastră ca să nu-l vedem

Şi a crezut că îi vei rămâne fidel

Însă prin ceea ce eşti, involuntar

Din creanga tânără

Ai lăsat să cadă o frunză

Pe care ai impregnat

Ce ochii tăi văzut-au dincolo

Compunând o melodie al cărui sunet

L-ai ascuns într-o cometă cenuşie

Ce încă n-a ajuns la destinatar.