Devenire
Dorul se perindă prin odaie
În veștmânt de stele îmbrăcat
De jur împrejur cuvintele tac,
Luminându-i calea.
Adâncimea-mi întoarsă pornește sfios
Înspre fereastra deschisă,
Întunericul fremătând se aprinde
Șoptind: du-te să fii tu însăți!
Ilustraţia: IBP
Eternitatea
Mai limpede ca ziua de ieri
În gând să te cuprind aș vrea
Să văd al tău surâs
Țâșnind din frumusețea ierbii
Toți teii să-i respir în urma ta
Ca să alerg pe cerul liber
Rotirea stelelor s-o învelesc
În gust de pâine coaptă
Ca să te am și ieri și azi
Și mâine totodată.
Ilustraţia: IBP
Necuprinsul
Tăcerea imaginii din fața mea
Se așează la masă
Ca să stea de vorbă
Cu Timpul desenat de mâna-mi stângă.
Pe verticală, sufletu-mi
Se scaldă în peisajul alb
Ascultându-i muzica metamorfozată
În cealaltă parte a văzduhului.
O clipire din gene,
Și am lăsat cerul să crească deasupră-mi
Creând spațiu necuprinsului.
Ilustraţia: IBP
Aducerea aminte
Apa care uită
Se adună în fântâna
Din spatele grădinii mele.
Curge picătură cu picătură,
Umplând paharul primit în dar
Într-o zi de August,
Ca atunci când mi se face sete
De la atâta arșiță,
Să pot să beau pe săturate
Devenind eu însămi.
Ilustraţia: IBP
Spectral
Cuminte lumina se îmbracă
În veștmânt pastel.
Vântul își perindă liniștea
Prin vuietul surd al zilei de ieri.
Vezi invizibilul?
M-a întrebat al vieții trunchi.
Da, i-am răspuns.
E chiar aici,
Veșnic în frunzele tale ascuns.
Ilustraţia: Timothy M Parker
Când îngerii dorm
Când îngerii dorm,
Poezia se naște sub formă de stele
Ce cad dintr-al iubirii abis,
Când îngerii dorm,
Poetul visează cu ochii larg deschiși
Simboluri uitate de timpul prea nins,
Când îngerii dorm,
Alerg pe coama de sare a muntelui învins,
Găsind ușa spre dincolo de vis.