Blestemul nucilor

Cuprinde-mă ca să mă doară

Până am să-ţi simt iubirea

Cu coajă tare şi miez dulce

Tânără nucă solitară

Pierdută-n erezii deşarte

Te voi condamna la moarte

Prin spargere

Ca să hrănesti veşnic mulţimea

Care te huiduie.