Roua-nsângerată

Un fir de praf ce tulbură ochii minţii

Înjugă în trudă noaptea lângă zi

La care anume gând să mă opresc?

Prăpăd în soare, rouă-nsângerată

Trecut glorios, pe lună o pată

Căci astrul cel umed ce domneşte peste ape

S-a-ntunecat de moarte în eclipsă

Miroase a sfârşit, dar care-i începutul

În cuget m-am luptat cu firea

Şi cu o cernită bucurie

“Dăruind am dobândit.”