Anamneză

Am ispitit liniștea cu vuiet

Smulgând din depărtări

Cuprinsul nemărginit al Ființei mele.

Tu, liniște, spune-mi:

Verdele, cine-a izgonit verdele ?

Fără el, sunt a gândului cărare

Și pretutindeni e ca un asfințit.

Sub ai vântului pași

Cuvântu-mi surâde aspru.

Să-l fi ascuns eu oare

Ca să nu-l găsesc ?