Ilustraţia: desktopnexus.com
E același cer oare,
O limpede nesfârșire izvorâtă
Din fântâna munților de sticlă ?
Sau e un altul, ce-aleargă norii cenușii
În zarea zbuciumată ?
Nedumerită fiind, am desprins
Al vântului verde din cercul de rouă.
Tu, prieten drag, spune-mi: e același cer ?
E același, îmbrăcat cu stelele dintâi,
Țesut din depărtări adânci și calma strălucire
A soarelui care apune ?
Sau e altul, cu aripi uriașe,
Vâslind în larg neobosit ?
Adu-ți aminte de casa din copac
Ca să-nțelegi de ce murmură izvorul.
Și vei ști care e cerul tău, cel neschimbat.