Galaxia 98

Am stins lumina ca să pot să văd

Mai multă umbră.

Îmbrățișând-o am pășit

Pe un tărâm de liniște preaplin.

Cu miros de pâine caldă,

O frumusețe lentă mă-nconjoară.

Urechile mi le-am acoperit

Ca să pot să înot

În ape cu voci arămii.

Pe munți de zahăr am urcat

Ținându-mă de stele,

Ca să ajung de unde am plecat.

Și m-am trezit.