

Parfumul ploii de vară
L-am închis într-un tei înflorit.
Fereastra am lăsat-o larg deschisă
Căci verdele ascultător e aproape.
Cu o voce stinsă, ispitită de liniște
Vântul îmi șoptește albastru:
Privește-mă în ochii-mi râu.
Vezi, e atâta frumusețe în fiecare răsărit !
Nu te opri acum.
Fii picătura de apă ce hrănește zarea.
4 comentarii. Postează un comentariu nou.
Am şi eu o tentativă de a scrie proză scurtă. Sunt abia la început. Poţi să mă ajuţi cu o părere critică ?
Te-aş ajuta cu drag, dar nu mă pricep la critică.
Minunat scris…
Mulţumesc pentru aprecieri, Dorina !