Iz de frunză arămie

Tăgăduiesc limita

Precum lumina

Străpunge întunericul

În miez de noapte

Cu palmele-mi goale

Cuprind suflarea vântului

Pustiul îl spăl cu flori de câmp

Și zbor de neuitare

Între pământ și cer

De veghe stau mereu

Nefremătând,

Ascunsul se arată,

În chip de Toamnă.