Morfeu Dezlănțuit

Te-am văzut, nu cu ochii,
ci cu liniștea dintre două respirații.

Purtai o umbră în loc de pas
și-un gând uitat în loc de chip.

Erai acolo – unde nimeni nu vine
fără să se piardă puțin.

Cu ochi adânci și umeri sărați,
ai deschis o ușă spre altă clipă
și mi-ai spus: „Nu fugi de vis,
ci de ceea ce ți-l poate lua.”

Și visul n-a mai fost drum,
era locul unde eram deja.