Panta Rhei

Ninsul stins se trezește în uitare

Nedeslușind abisul

Aleargă nebun înspre frunze

Verdele aprins își arată chipul

Copacii încep să danseze

Azi respir lumina pământului

Mâine ce-a fost va mai fi

Din prea multă dorință

Și noapte destulă

Mă las cucerită

De priveliștea iubirii.