Ilustraţia: Randy Scott Slavin
Ilustraţia: Randy Scott Slavin
Dezrădăcinându-mi depărtările
Adierea adâncului tău mă absoarbe
Înspre întunecimea gândului spân.
Răcoarea malului mă aruncă
În strânsoarea blândă a vântului.
Am ajuns sau încă suntem deasupra norilor ?
Mă întreb pe mine însămi și, deodată,
Spumoasă vraja lor se prelinge
Pe tărâmul fără țărmuri,
Unde copacii își țes veșnic veștmânt.
2 comentarii. Postează un comentariu nou.
Felicitări, Ioana !
Îţi multumesc pentru poeziile frumoase cu care ne răsfeţi şi mângâi.
Mă bucur că ai revenit cu forţe proaspete !
Mulțumesc, Elena !
Și eu mă bucur să revin cu noi creații pe care să le împărtășesc cu cei ce iubesc poezia.