Sirinxul lui Pan

Timpul cel limpede

Care trece peste ape

Se mișcă rotund

Trezind pietrele

Din somnul adânc

Al dorului nesfârșit

Și cutreierând pădurea

Printre ramurile dese

Tăcerea foșnește albastru,

Adulmecând sirinxul

Nu i-am mai tăiat tulpina

Azi, trestia trăiește în gând.