Ilustraţia: Randy Scott Slavin
Dezrădăcinându-mi depărtările
Adierea adâncului tău mă absoarbe
Înspre întunecimea gândului spân.
Răcoarea malului mă aruncă
În strânsoarea blândă a vântului.
Am ajuns sau încă suntem deasupra norilor ?
Mă întreb pe mine însămi și, deodată,
Spumoasă vraja lor se prelinge
Pe tărâmul fără țărmuri,
Unde copacii își țes veșnic veștmânt.
Ilustraţia: Takashi Suzuki
Neauzit, tot mai aproape
Veșnicul cerc revine
Înlănțuind nemărginirea toată
A oamenilor întunecați de gânduri
Pe fruntea-mi înclinată
Soarele răsare parfumat
Fereastra freamătă adâncimi întoarse
Precum o dimineață în plină primăvară
Ramul înfrunzește surâzând
În lumina din mugur.
Ilustraţia: hdwallpaperspics.net
Ecoul conștiinței noastre
Pare de nedescifrat
Când nevăzutul se arată
În vuietul surd
Al scoicii, casă a celor ce vin.
Căci n-au plecat vreodată
Dintr-al nostru trecut, prezent și viitor.
Când doar tu știi ce va fi mâine,
Ce vei alege azi?
Ilustraţia: Claudia McKinney
Ziua ce se așază
Ca să rămână
Curge pe contrasens
Alunecând pe gându-mi nins
De un adânc crepuscul
Azi, întoarsă cu fața înspre mine
La nesfârșit
Taina Crinului cu spini
Mă mângâie
Zgâindu-se la Timp.
Ilustraţia: Sugeng Sutanto
Ziua mustește dulce
Sub a norilor vrajă
E același soare blând
Ca-n fiecare dimineață
M-ademenești din nou
Cu miresme de trandafiri
Ca să culeg tulpini cu spini
Apoi, e noapte iar
Și drumurile-s lungi
Dar noi călătorii încep atunci
Deodată, privirea-mi se deschide
Și te văd, lumină din mugur
Să mă găsești, cum ai știut?
Eu, m-am ascuns.
Ilustraţia: Zinovi Seniak
Chiar dacă noaptea-i cea mai lungă
Pădurea neagră prea flămândă
Nu pot să mă opresc din drum
Continuu umbra s-o urmez
Sub norii grei de ceață
Ziua drum și noaptea gând
Pribeag în somn de ger
Același soare lăcrimând în zori
Zidit pe cerul ca de zahăr
Eu doar trudesc, sorbindu-te de har
Lumină înghețată.